luni, 1 noiembrie 2010

REGRETE TARZII

Copii eram noi amandoi, tu si cu mine,
Caci minte de copil, noi am avut 
Atunci cand ne-am imprietenit
Dintr-o ambitie, ce rostul nu-si avea.
Am vrut sa vad daca te pot cuceri...si am putut. 

Acum regret, ca urat m-am purtat cu tine.
Cu tine, care ma iubei ca un nebun.
Acum, mi-aduc aminte de prima noastra intalnire
Ploua...ingrozitor afara si totusi noi ne-am intalnit
Si am plecat pe strada cu castani.

De-o parte si de alta-a strazii erau pomii insirati frumos
Si tineri si batrani.
Eram singuri pe strada si cate o masina care mai trecea
Nu ne stanjenea.
Si nici o vorba nu scoteam, mergeam tacuti tot inainte. 

Si cum mergeam noi amandoi, in fata noastra-aparut
Ca din senin, un vechi castan, ce ramurile-i atarnau
Aproape de pamant sub care ne-am adapostit, pentru un timp
De ploaia pe care nu o pot uita, pentru ca mi-a umezit si inima.

De mana mea cea rece m-ai luat atunci,
Si-n ochii mei albastrii, adanc tu m-ai privit
Si inima mi s-a racit, iar mana mi s-a incalzit.
Apoi in brate tu mai strans, obrazul de al meu ti l-ai lipit
Iar ochii fara voia mea mi s-au inchis...

O dulce raceala, pe buze am simtit.
A fost primul sarut pe care mi l-ai daruit
Primul sarut, ce-n dragoste e sfant si n-am sa uit aceasta clipa niciodata
Am vrut sa te resping, dar n-am putut.
Caci mainile mi s-au muiat de placerea ce am simtit. 

Mi-aduc aminte ca-ntr-o zi, o papusa tu mi-ai daruit.
Era un scolar, cu parul saten, cu ochii albastrii
Albastrii ca marea, albastrii ca zarea...
De cate ori ne intalneam, scolarul la mine il aveam.
Il sarutam mereu, iar tie necaz cu el, eu iti faceam.

De multe ori,
Cand seara ma culcam,
Scolarul la mine il aveam.
De cate ori m-am culcat si cu el am adormit
De-atatea ori pe tine te-am visat.

Dar timpul a trecut...
Si de multe ori am incercat cu tine sa ma cert,
Dar ...n-am putut,
Deoarece de fiecare data ma-mpacai si ma faceai sa uit.
Si totusi dupa un timp, noi ne-am certat.

De cate ori te intalneam, mereu te ocoleam,
De cate ori te priveam, pe-ascuns,
Sa vad ce faci si cum te porti,
Mi-era mila cand te vedeam ca erai in stare
Sa-ti dai sufletul din tine, ca o vorba sa-ti acord.

De cate ori tu ai venit cu mine sa te-npaci, de-atatea ori eu te-am respins.
Nu pentru ca nu te doream
Ci ...pentru ca, minte de copil
Eu am avut atunci, cand cu tine m-am imprietenit,
Dintr-o ambitie ce rostul nu-si avea.

Regret acum...
Cu toate ca-i tarziu
Regret acum...
Si pentru atunci
Ca ne-am certat.

Regret mai mult
Ca eu, scolarul tau
L-am aruncat
Ca orice urma 
Din suflet sa o sterg.

Imi pare rau, dar nu am ce sa fac.
Tu ai ales acea papusa in asa fel, sa semene cu noi.
Abia acum imi dau seama
C-avea ceva din tine si din mine-n ea
Acum regret ca m-am purtat urat, cu tine si cu ea...


Toate acestea se petreceau prin anul 1972.

 
Asa cum spunea: Octavian Paler  “De la contradictia ca regretele iti permit sa te crezi mai bun decit esti, pana la convingerea ca toate nereusitele se explica prin faptul ca nu ti-ai utilizat cum se cuvine calitatile nu e decit un pas mic . Pe care eu l-am facut"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

"Consider că oamenii se pot schimba şi îşi pot determina destinul numai dacă îşi controlează gândurile"