marți, 9 noiembrie 2010

ULTIMA SUFLARE

Era in luna martisorului 2003, intr-o duminica pe 16,
Eram numai cu tine acasa mama, ceilalti erau plecati
Ca sa se pregateasca, pentru ceeea ce urma sa vina.
Stateai in pat si rasuflai cu greu, dar ochii chiar daca inchisi erau,
Priveau la micul aparat, de unde...
Sfanta Liturghie incet se auzea.

O Doamne...prin cate am trecut si cata putere mi-ai dat
Si cate lacrimi am varsat la gandul ca tu, mama iti vei reveni.
Nu puteam ca sa concep, nu puteam ca sa-nteleg...
De ce trebuie sa pleci... lasand in urma ta atata durere...
Te cunosteam de-o viata, cum puteam sa cred ca tu in curand nu vei mai fi.
Am fost langa tine de la inceput, n-am fost in stare o clipa ca s-o pierd.

Au fost toti langa tine, si eu si tata, fratele, cumnata
Precum si sotul meu, care m-a sustinut mereu
Si toti ce te-au iubit si i-ai iubit, au fost mereu pe langa tine.
Ne-am dorit toti sa te faci bine, dar cancerul ce te-a rapus
De parca n-ar fi fost de-ajuns, a facut loc si unei paralizii
De pat sa nu te mai dezlipesti si vorbe clare sa nu mai pomenesti
.
Atata durere, atatea transpiratii reci care te-au coplesit,
Durerile tale, erau alinate, de o perfuzie care parca refuza ca sa mai intre-n tine.
Te-am luat in brate, ca pe un copil, asezandu-ma sub tine ca sa pot sustine,
Si ti-am vorbit, si te-am rugat, te-am iplorat ca sa ne ierti pe toti daca te-am suparat,
Si pentru tata te-am rugat, ca-n viata de multe ori v-ati certat,
Si ti-am promis ca grija de el o sa avem, ca tu sa nu te mai impovarezi.

Habar nu am, ce tu intelegeai din tot ce eu tie-ti spuneam,
Dar pareai fericita, asa in brate cum eu te tineam si.... parca asteptai ceva...
Iar eu ma rugam, sa vina ceilalti, mult mai repede acasa
Ca singura cu tine prin ultimile clipe, sa nu fiu numai eu.
Doream ca toti sa fie acolo, cand tu vei hotara sa-ti dai ultima suflare.
Si asa a fost, au aparut cu totii.

La aparatul ce statea la capataiul tau, pe canpeaua din sufragerie,
Se terminase Sfanta Liturghie, era Duminica Ortodoxiei
Si era prima duminica din Postul Sfintelor Pasti.
Atunci, fiorii reci ai mortii te-au cuprins, vedeam cum iti curgeau pe fata si pe trup
Si fara ca sa zici nimic, ne-ai aruncat parca un zambet, ai tras aer de trei ori
Si capul catre noi l-ai aplecat, si asta a fost tot.

Zadarnic am tipat, zadarnic te-am rugat ca sa nu pleci, sa mai ramai,
In bratele mele care te-au tinut, ti-ai dat ultima suflare,
Fiorii reci ai mortii ce iti dadeau tarcoale disparusera
Si-n urma lor, cu totii am vazut, un chip frumos si linistit.
Te-am aranjat frumos, pareai mai tanara cu foarte multi ani,
Aveai o fata-ntinsa, pareai atat de odihnita dupa lungul chin..

Iubita mea mama, te-am aranjat ca pe-o regina.
Erai de-acuma linistita, mai avei putin de stat cu noi
Spre alte zari, spre alte lumi mai liniste te pregateai sa pleci
Si poate acolo, te-ntalneai cu fratele nostru cel mic, pentru ca mult a asteptat....
El te-a iubit, asa cum era el
Si 20 de ani el te-a mai lasat pe noi sa ne supraveghezi.

Un comentariu:

"Consider că oamenii se pot schimba şi îşi pot determina destinul numai dacă îşi controlează gândurile"