miercuri, 1 decembrie 2010

AMINTIRI DE NEUITAT

       Am inceput sa rasfoiesc prin jurnalul meu. Eram in primul an de liceu, care dupa parearea mea, a fost cel mai frumos an din viata mea (stateam la internat, si veneam in vacanta acasa).
       Pe vremea aceea totul mi se parea perfect, mi se parea ca reprezint centrul Universului. Nu ma temeam de nimic si imi exprimam liber emotiile. Era usor sa-si dea seama cineva daca eram suparata sau fericita, deoarece zambetul meu lumina intregul internat. Intrasem prima pe lista, la "acel liceu" in sesiunea din toamna, deoarece in vara picasem examenul la Liceul Sanitar din Galati, eu fiind din Bucuresti. Tot ceea ce stiam, era ca, din anul doi o sa revin acasa.
       Voi scrie o serie de versuri care nu imi apartin. Pentru pastrarea confidentialitatii, voi trece la sfarsitul lor, numai initialele persoanei care mi le-a dedicat. Aceasta este pagina de inceput pe care eu am intitulat-o: Amintiri de neuitat.
       "As vrea ca atunci cand simti dorinta de a te uita pe aceste file, sa auzi o voce care fredoneaza melodii pe versurile care le ai in fata; sa simti totodata cum gandul te poarta spre anumite intamplari petrecute sau care ai fi vrut sa aiba loc, dar trebuie sa te multumesti deocamdata numai cu aceste versuri pradate de ceea ce este mai frumos. Am scris aceste cantece deoarece am crezut de cuvinta sa destainui cuiva ceea ce simt, sa destainui ceva acestor file mute, care suporta orice urma lasata de cerneala. Vreau sa alatur aceste copmpozitii ale mele, versurilor tale, vreau, oferindu-mi ocazia de a scrie aici, sa-ti dedic aceste prime compozitii aflate la inceput D.L." .

Un comentariu:

  1. Perioada la care fac referire este 1972-1973. Nimic nu ma poate impiedica sa imi aduc aminte de aceasta perioada. Ar fi foarte placut sa aflu din intamplare ca D.L. si-a indeplinit dorinta de a canta.

    RăspundețiȘtergere

"Consider că oamenii se pot schimba şi îşi pot determina destinul numai dacă îşi controlează gândurile"