SĂMÂNŢA ŞI VIAŢA MEA CEA NOUA

Mă gândesc la o roşie cherry
O plantă întreagă, sănătoasă
Care poate avea, peste o sută de roşii pe ea.
Pentru a o obţine însă,
Îmi trebuie o sămânţă
Ca să devină o plantă adultă,
Iar pentru că-i uscată şi minusculă
Încerc s-o ţin cu mare grijă-n mână.

Dacă n-aş şti ce se întâmplă
Mi-ar veni greu să cred că ea
Va creşte mare şi va deveni o plantă
Ce va produce roşii, cu-n gust foarte plăcut.
Dar ca să obţin asta
E necesar ca să plantez sămânţa
Într-nu teren fertil,
La loc luminat şi să o ud în fiecare zi.

Iar când în sfârşit apare lăstarul,
Pe care cu multa dragoste-l aştept
Nu-l calc în piceoare cu dispreţ
Spunând că nu seamănă c-o roşie
Ci dimpotrivă, cu încântare spun
Ura...a început să crească.
Şi-o ud în continuare
Şi buruienile le smulg din jurul ei.

Şi-o ocrotesc şi o susţin de un arac, să nu se frângă
Mă uit în fiecare zi la ea cum creşte şi mă bucur
Ca mare să se facă şi să-mi dea fructe,
Ciorchini lungi cu multe roşii mici,
Frumoase şi foarte gustoase.
Şi mă gândesc că
Totul a inceput...
Numai de la o singură sămânţă.

Exact la fel...
Cred că se petrec lucrurile
Şi cu viaţa mea nouă.
Solul în care plantez sămânţa
Este subconştientul meu.
Seminţele, sunt afirmaţiile pozitive
Şi corespund experienţelor
Din viaţa mea cea nouă.

Cu dragoste şi mulţumire doresc să le trăiesc
Dar pentru asta
Trebuie cu grijă să le ocrotesc
Prin gânduri pozitive,
Iar buruienile gândurilor negative să le smulg
Pentru ca bariera care-mi marchează boala
Ce se ridică sau coboară odată la cinci ani,
Să nu mă afecteze.

Subconştientul meu îmi spune
Să am încredere-n procesul vieţii
Pentru că îmi daruieşte întotdeauna
Tot ce poate fi mai bun
Şi să privesc cu încântare
Lăstarul care creşte, devine plantă
Produce fructele dorite
Şi mă va face cu mulţumire să exclam
Ura...a functionat, bariera s-a ridicat.