Fratele meu mai mic

     Era prin 1975 si se implineau 7 ani de cand se nascuse fratele meu mai mic. 7ani pentru un copil oarecare, probabil ca trec repede. Pentru el nu a fost asa. Suferea de sindromul Down, asociat cu o deficienta de dezvoltare fizica si mintala, cu o gindire greoaie si cu o naivitate iesita din comun. A avut probleme precum mancatul, imbracatul sau de a merge la toaleta. Si peste toate acestea nu putea nici sa vorbeasca. Scotea doar cateva sunete. Mama a avut o nastere mai grea, si a fost nevoie ca doctorul sa il scoata cu forcepsul strapungandu-i astfel bolta palatina. A facut o operatie pe la 4 ani, dar degeaba.

     In zilele noastre, se efectueaza teste de catre femeile insarcinate, pentru a depista  inca din perioada intrauterina aceasta maladie genetica de origine cromozomiala. 

     Asa se nascuse el, dar noi il iubeam. Imi aduc aminte ca i-am urat La multi ani!, de parca el ar fi inteles si i-am compus o poezie, pe care am intitulat-o URSITOARELE. Poezia este foarte lunga asa ca am sa o scriu pe capitole in postarile urmatoare.